Legumicultura salvată de Programul Tomana

Economisirea apei în agricultură
23/10/2019
Agraria 2020 se amână!
09/03/2020

Legumicultura salvată de Programul Tomana

Articol apărut în Revista Fermierului

Scris de: Delia Ciobanu

Un an dificil pentru legumicultorii români. O primăvară rece, desfacere dificilă, mână de lucru puțină sunt câteva dintre provocările 2019. O gură de oxigen a fost Programul Tomata în care valoarea ajutorului de minims este de 3.000 euro/beneficiar/an, cu plata într-o singură tranşă. Cererea de înscriere în program a trebuit depusă la Direcțiile pentru Agricultură Județene,  până cel târziu la data de 20 martie inclusiv, pentru producția valorificată în perioada ianuarie-mai și 15 septembrie, inclusiv, pentru tomatele valorificate în perioada noiembrie – 20 decembrie.

Despre ce se întâmplă în domeniu, am stat de vorbă cu Vlad Gheorghe, preşedintele cooperativei Eco Legum Vidra, dar și cu alți hortiultori.

Eco Legum Vidra este una dintre primele cooperative înființate ale cărei baze au fost puse în 2007 după ce a apărut Legea cooperativelor – a doua din câte își amintește Vlad Gheorghe – și astăzi își îndeplinește scopul pentru care a fost creată.

„Astăzi vorbim de răsaduri, o piaţă mică în care producătorii din zonă îşi vând produsele. Sunt mai mulţi producători, dar nefiind organizaţi n-au încercat să vină către această cooperativă”, ne-a explicat președintele supărat că s-au făcut mai multe cooperative în fiecare județ, în loc de un nucleu puternic. Dacă vrei ca ceva să funcţioneze trebuie să pornești de la mic la mare.

Legumicultura – suprafețe tot mai mici

În prezent, legumicultura în câmp reprezintă în jur la 7000 de hectare, în trei bazine mari: Galaţi, Olt şi Ilfov confluenţă cu Giurgiu, plus zone în Arad și Oradea.

O altă zonă în care legumicultura e în stadiul de pionierat, comparativ cu zonele de tradiție este Pucheni, Prahova.

În mare parte, suprafaţa de legume este în descreştere, o cauză fiind valorificarea și investițiile ridicate ce sunt necesare pentru un solar.

„Mă repet, dar într-o 1000 m de solar investeşti la 20-25.000 lei, cu construcţie, folie, seminţe şi, până ajungi să scoţi acei bani, e o durată de timp”, a completat Vlad Gheorghe.

Muncă multă, bani puțini

Valentin Moise, din Creţeşti, comuna Vidra, este unul din legumicultorii cu care ne-am întâlnit în târgul sezonier de răsaduri și care are 2400 m de solar. Comercializează o gamă vastă, conformă cu cerința pieții spune el.

„La Nuci şi Fierbinţi se puneau în general culturi la câmp, iar astăzi s-au transformat în spaţii protejate. Au rămas şi la câmp, dar la câmp majoritatea produce pentru industrie – şi aici vorbim de partea Buzău, Tecuci, Brăila undeva, unde sunt marii cultivatori cu câteva sute de hectare, care au contracte ferme”, ne-a explicat legumicultorul.

Este înscris în Programul de sprijin pentru tomate și lucrează alături de familie.

Spune că se câștigă bani puțini din agricultură și că generaţia următoare nu o să mai fie stimulată sau îndrumată, chiar dacă studiază în domeniu, spre acest sector.

„Nici măcar 1% n‑o să fie pe agricultură, deoarece nu se mai câştigă bani, decât foarte puţin. E foarte mult de muncă, la ele trebuie să stai de dimineaţă şi până noaptea foarte târziu, adiă ajung orele de somn şi de odihnă undeva la 4-5 ore… Există foarte puţină perioadă în care practic poţi să stai, între ciclurile de cultură, se poate face o mică escapadă, dar nu prea mare, că deja pe urmă rămânem foarte mult în urmă. Şi în afară de familie nu mai găseşti astăzi oameni, nici dacă ai vrea să-i plăteşti, cu 100 de lei pe zi plus masă, plus altele, nu se mai găsesc. E o criză în agricultură foarte mare”, ne-a mărturisit Valentin Moise.

Comparativ cu alte țări străine, unde sunt foarte multe ajutare la tomate, dar și la ardei etc și unde dacă nu există apă se creează condiţii, la noi lucrurile se mișcă mai greu.

Legume cu gust

Obținerea și vânzarea de răsaduri sunt făcute în pauza de până la coacerea roşiilor și înseamnă o muncă care necesită foarte multă implicare.

„În primul rând trebuie să fii om serios ca să poţi să vinzi, să ai clienţi, să fie foarte mulţumiţi, cu toate că majoritatea clienţilor care pun pentru prima oară aşa ceva şi ar dori să mănânce din produsul pe care-l sădesc ei cu mâna lor… Să ştiţi că la noi toate sunt încercate, în grădina proprie, şi nu găsiţi o roşie sau un ardei care să nu aibă gust. Exact cum era odată şi cel puţin nu ca astea de acum, care sunt din afară şi care nu se spune nimic de ele”, a explicat Valentin Moise.

Marele of este că nivelul câștigului este destul de mic și că nu o certitudine de valorificare a mărfii.

Soiurile pe care le folosește sunt româneşti și bulgărești, Prekos și Paris, două soiuri etra-timpurii.

„Sunt produse de bulgari, că noi, românii, ne-am tăiat craca singuri de sub picioare cu toate institutele de cercetare. Mă uit la cel de la Vidra, care n‑a mai rămas nici în proporţie de 1% la cum era odată. Ori nu s-a vrut, din afară să ştiţi că ne vin, eu bănuiesc mai mult că ce nu au ei trebuie să ne dea nouă în cap ca să vină ei pe piaţă, cam asta e”, a explicat legumicultorul.

Pe taraba cu răsaduri, Valentin Moise pune și pachetul de semințe, pentru a arăta cumpărătorilor că folosește doar soiuri certificate. Câștigul e pe termen lung, spune el, deoarece clientul va veni tot la el la anul și poate va crește sau chiar dubla cantitatea pe care a cumpărat-o. Un mare plus este și târgul în care pot vinde răsadurile, într-un cadru legal și civilizat.

E muncă hoţească la roşii”

Profira Geantă din Creţeşti, comuna Vidra, are 70 de ani și a venit pentru prima dată într-un târg organizat pentru comercializarea de răsaduri.

„Până acum eram ba pe stradă, ba pe la un colţ, ba pe alocuri cumva. E primul an în care venim organizat și e bine, pentru că sunt mese, e umbră. Acolo trebuia noi să venim cu umbrele, ba vedea vântul le lua… Şi poliţia ne mai dădea şi amendă… Acum e bine, lăsăm răsadurile aici ce ne rămâne, nu umblă nimeni, nicio problemă nu avem”, ne-a spus legumicultoarea.

Despre anul acesta ne-a spus că a mers foarte prost, pentru că a plouat foarte mult, a fost mai rece și consumul de lemne a crescut, ridicând și cheltuielile de producție.

Folosește pentru răsaduri sămânță proprie, cum e pentru soiul de ardei Potop de exemplu, sau cumpărată.

Desfacerea? În piețe!

În solar, lucrează cu soțul, pentru că cei trei copii sunt pe drumul lor.

„Primul ciclu avem roşii, iar la al doilea ciclu noi punem ardei gras, capia, iute, semănăm verdeaţă, tot ce e nevoie. Ce putem munci cât de cât”, ne-a detaliat agricultoarea din Crețești.

Desfacerea o face în piețe, în prezent având o tarabă în Piața Progresul.

„E 150 pe lună, şi pe urmă pe fiecare zi plătim taraba, 15 lei. Şi cântarul, 20 cu totul. Merită, nu merită, ce să facem cu roşiile din grădină? Tare bine ar fi să vină cineva să le ia, noi să le adunăm şi noi să ne vedem de treaba noastră, că e multă muncă. E muncă hoţească la roşii. Nu le faci astăzi ce le trebuie, mâine le-ai pierdut”, a mai spus legumicultoarea.

Culesul la roșii îl face la o distanță de 5 zile, iar la ardei și vinete la 7 zile, motiv pentru care nu poate fi mereu în piață. Prețul roșiilor a variat la tarabă de la 15-20 de lei pe kilogram, inițial, la 6-9 lei, până la 3 lei. Dar la 3 lei/kg, legumicultorii spun că abia dacă supraviețuiesc.

Programul Tomata: Obligatoriu 2 tone de tomate/1000 mp

Una dintre prevederile pentru solicitanții eligibili pentru această schemă este că trebuie să obțină o producție de minim 2 kg tomate/mp. Iar agricultorii au făcut întocmai, chiar dacă au fost nevoiți să facă mici „artificii” și să culeagă mai repede.

„Roşiile sunt mari și săptămâna care vine trebuie să culegem. Da, sunt rupte la două roduri, ar fi trebuit la trei, la patru, dar dacă îţi dă termenul trebuie să le scoţi, că n-ai ce să faci. Trebuie până pe 15 să ducem roşiile… Lăsăm şi la trei roduri, dar cresc prea mici şi trebuie să aştepţi. Dacă s-ar da termenul să ducem până pe 1 iunie sau 15 iulie, ai lăsa să crească să mai meargă mai în sus”, a explicat Profira Geantă, care susține că măsura e destul de restrictivă și că lucrurile se grăbesc artificial.

Reguli stricte în program

Pentru a fi în acest program, legumicultorii trebuiau să dețină o suprafață cultivată cu tomate în spații protejate de minimum 1000 mp, marcată la loc vizibil, cu o placă indicator inscripționată „Program susținere tomate, 2019“ și să menționeze numărul cererii depuse pentru obținerea finanțării. Mai mult, aceștia trebuia să fie înregistrați în evidenţele Registrului agricol deschis la primăriile în a căror rază administrativ-teritorială se află suprafeţele cultivate cu tomate în spaţiile protejate în anul de cerere și să facă dovada producției realizate potrivit prevederilor menționate, prin documente justificative privind comercializarea producției.

„Programul Tomata trebuia să aibă două ţinte: extinderea suprafeţei de spaţii protejate şi creşterea cantităţii de tomată la raft”, ne-a spus Vlad Gheorghe, preşedintele cooperativei Eco Legum Vidra. Dar modul în care s-a generat şi derulat nu e perfect deoarece legumicultorul poate defrișa terenul după ce a obținut două tone.

Roșiile sunt pentru vânzare, dar și pentru consum propriu

La 1000 de metri, sunt cam 4000 de fire plantate, iar cantitatea ideală de roșii e de 1 kilogram pe fir. Dar nu toate produc la fel și nu toate roșiile sunt pentru vânzare. Mai mult, primăvara a fost rece și n-a polenizat.

„Polenizatorii pe care îi folosim, indiferent că sunt chimici, că sunt bondari, din cauza frigului. Extremele de temperatură de la 22º C la 7º C sau 4­º C noaptea, dereglează ciclul biologic al plantei. Așa că a trebuit să mai punem răsaduri să mai avem un venit până apare recolta”, ne-a explicat Profira Geantă care are și alte culturi deoarece „e ruşinos la ţară să nu pui nimic în grădină. Porumb poţi să pui, poţi să pui ardei la liber, roşii, dovleci, altceva, dar nu laşi grădina necultivată.”

Avantajele sunt multiple. Dincolo de câștigurile din piață, întreaga familie se hrănește cu ce se cultivă în seră și grădină.

„Am 7 milioane pensie. Cu ce să trăieşti, cu 7 milioane pe lună? Cine ar putea să trăiască cu 7 milioane pentru mâncare, gaze, lumină, toate cele. Ai o pasăre, trebuie să-i dai ceva. Bine, că am pus porumb pentru păsări, dar nu mănâncă numai asta, mai iei şi nişte mălai. Deci e cheltuială continuă în casă”, ne-a mai spus legumicultoarea.

Un an dificil pentru legumicultori

La Târgul de răsaduri ne-am întâlnit și cu Marian Stoenescu tot din comuna Vidra, satul Creţeşti, un sat de ţărani care ştiu meserie și, în majoritate, se ocupă cu legumicultura.

 Are 35 de ani și spune că s-a născut în solar, având în vedere că și părinții au făcut același lucru, și de la 20 de ani se ocupă cu legumicultura. Are 1000 de metri, este înscris în Programul Tomata și ar vrea să mărească suprafața lucrată. Dar după un an capricios, cu primăvară cu zile ploioase și temperaturi scăzute în care au făcut focul sau chiar au folosit aeroterme pentru a ridica temperatura în solar, va fi destul de dificil.

În ultima vreme au apărut voci care susțin că producătorul român stimulează plantele și că se folosesc excesiv substanțele de creștere.

„Vor să ne elimine, vor să elimine ţăranul din piaţă. Să termine cu ţăranii, ca să poată să exporte, vă daţi seama. Aşa, fel de fel de speculaţii au fost totdeauna –  cum a fost şi cu animalele aşa vor să ne termine şi pe noi… Sigur că am și eu instalaţie de picurare pentru irigat, pentru tratamente”, ne-a spus Marian Stoenescu care efectuează tratamentele urmând instrucțiunile specialiștilor.

Mai mult, când plantele se îmbolnăvesc, merge cu planta la specialistul fito-sanitar exact ca la medic.

„Am o plantă care are pată pe ea sau ceva de genul acesta, dacă-i un pic bolnavă să zicem, şi îi arătăm. Că vă daţi seama, una îi spun eu, alta înţelege… Anumite substanţe nu se combină nici între ele şi vă daţi seama, decât să faci altceva mai bine mergem şi întrebăm la farmacii de fitosanitare”, ne-a explicat Marian Stoenescu.

Răsaduri

Frig afară, frig și-n solar

Și pentru Marin Constantin, în vârstă de 62 de ani, de loc din localitatea Sinteşti, care are grijă de răsaduri împreună cu soţia şi cu mama, anul a fost dificil. Nu atât frigul i-a dat de cap, cât faptul că produsele s-au depreciat și a trebuit să le arunce.

„Au crescut, s-au făcut frumoase şi-au văzut de treaba lor, dar dacă n-am avut cui să le dăm? Roşia creşte, creşte, şi o dăm la gârlă pe urmă, că nu mai merge, nu poţi să le ţii în păhăruţele astea mici. Îmbătrâneşte răsadul! Are şi el o perioadă de vegetaţie și dacă nu-l pui în termenul ăla, degeaba-l mai pui pe urmă!”, ne-a spus Marin Constantin, care cu un an înainte, în aceeași perioadă, nu mai avea de multă vreme răsaduri pe câmp.

Pentru plantare în câmp, solul trebuie să aibă 10º C cel puţin, iar noaptea să fie cel puţin 15º C.

„Nici în solar n-a mers că a fost frig… au zăcut, au stat pe loc. Până nu se încălzește nu-şi dau drumul! Solarul dă mai multă protecţie, dar dacă e frig afară, e frig şi înăuntru. Că n-are încălzire, decât de la soare”, a mai spus legumicultorul din Sintești care nu s-a înscris în Programul Tomata deoarece „n-are cine să muncească”.

În plus, spune că i-ar mai fi trebuit 100 mp, deoarece răsadnița nu e solar și conștiința nu îl lasă să spună altfel. Răsadnița nu rămâne nefolosită după ce sunt scoase răsadurile: pune ardei, castraveți, ardei, sau chiar pătrunjel, mărar, care rezistă și la zăpezi deoarece e mai cald.

„Reprezintă un venit suplimentar… că am nici o 1000 de lei pensie după treizeci şi ceva de ani de muncă, în de-astea grele, şi-mi trebuie medicamente, fel de fel de chestii din astea, şi n‑ai din ce să trăieşti? Soţia n-are pensie şi trebuie să trăim”, ne-a mărturisit Marin Constantin, care are o tarabă rezervată în Piața Progresul.

E nevoie de constanță pentru performanță

Din cauza suprafeței mici, nu s-a înscris în nicio cooperativă deoarece ți se cere cantitate constantă.

„Vor să se bazeze pe tine, nu să pui 500 de ari sau o mie de fire de roşii. Nu mă compar cu ăla care are 10.000… ăla poate să-i dea tot timpul, dar eu”, ne-a mai zis legumicultorul care spune că nu prea merită să rămână în domeniu… dar nu are de ales.

„Dar n-am de ales. N-avem de ales, practic. Ce să fac, să stau acasă? Mor de… Doamne iartă-mă, nu mor de foame, dar nici bine nu-mi e”, a completat Marin Constantin.

Preluarea producției și contracte ferme pe o anumită sumă pot fi o soluție pentru agricultori. Dar deocamdată realitatea rămâne cea din teren.

Leave a Reply

Your email address will not be published.